Definiții

Societatea modernă este structurată în trei componente : componenta economică (piața), componenta politică (instituțiile statului) și componentă societății civile, care intermediază relațiile între piață, stat și cetățeni.
Astfel, societatea civilă reprezintă partea societăţii, ce se interpune între individ şi stat și care are rolul de a veghea la securitatea societăţii în ansamblu, de a asigura protecţia proprietăţii private şi a libertăţii personale, şi de a influenţa guvernele prin intermediul acţiunii lor.

Deşi nu există o concepţie relativ unitară şi unanimă în ceea ce priveşte definirea societăţii civile, totuşi, vom prezenta o serie de definiții care relevă complexitatea și importanța acestui concept în soluţionarea problemelor cu care se confruntă comunitatea umană.

  1. „Prin societate civilă ne referim la acea arenă în care grupuri auto-organizate, mişcări şi indivizi relativ autonomi faţă de stat încercă să articuleze valori, să creeze asociaţii şi să-şi promoveze interesele.” (Linz, J.J. şi Alfred Stepan. 1996. Problems of Democratic Transition and Consolidation Southern Europe, South America and Post-Communist Europe. Baltimore: The John Hopkins University Press);
  2. „Societate civilă este înţeleasă (…) ca acel spaţiu al vieţii sociale organizate în mod voluntar, din proprie iniţiativă, (în sens larg) autosustenabilă, autonomă faţă de stat şi reglementată de un set de reguli acceptate.” (Diamond, L. 1994. Rethinking Civil Society, Toward Democratic Consolidation in Journal of Democracy. Vol.5, No.3, July).
  3. „Societatea civilă este o noţiune care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvernamentale asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societăţii civile, care intervin pe lângă factorii de decizie, pe lângă instituţiile statului de drept pentru a le influenţă, în sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă.” (sursa: www.fndc.ro)

Fundaţia Naţională pentru Dezvoltare Comunitară a realizat următoarea clasificare a instituţiilor societăţii civile:

  • organizaţii neguvernamentale ( ong-uri);
  • organizaţii comunitare ( community – based organizations);
  • asociaţii profesionale;
  • organizaţii politice;
  • cluburi civice;
  • sindicate;
  • organizaţii filantropice;
  • cluburi sociale şi sportive;
  • instituţii culturale;
  • organizaţii religioase;
  • mişcări ecologiste;
  • media.

Obiectivele societății civile sunt: coeziunea, protecția socială și calitatea vieții. Organizațiile societății civile se bazează pe efortul fiecărei persoane de a ajuta persoanele din jur, pentru a spori bunăstarea comunității.

Considerente generale-istoric

Unul din cele mai importante fenomene internaționale de după cel de-al Doilea Război Mondial şi îndeosebi după încheierea Războiului Rece a fost dezvoltarea organizaţiilor societăţii civile. Maturizarea societății civile a ajutat și la instaurarea principiilor statului de drept, a dezvoltării pluralismului politic și a orientării spre economia de piață și în cele din urmă, instaurareademocrației în ţările din Europa Centrală şi de Est, care erau subjugate de regimurile totalitare.

Evoluţia societăţii civile a marcat un real progres, atât la nivel naţional, cât şi regional şi internaţional. Astfel, de la statutul de „oaspete nepoftit”, pe care l-a avut iniţial societatea civilă, în prezent se asistă la dobândirea unui statut înalt, recunoscut de aproape toţi actorii implicaţi în soluţionarea problemelor cu care comunitatea umană se confruntă.

Componente ale societății civile

  1. Mass-media – Rolul său primordial este de a informa oportun şi corect cetăţenii cu privire la activităţile pe care le desfăşoară statul în scopul promovării şi prezervării intereselor tuturor cetăţenilor săi. Mass-media a fost deseori considerată „cea de-a patra putere” în stat (alături de executiv, legislativ şi justiţie), iar democraţiile moderne au fost poreclite „democraţii mass-media”.
  2. Sindicatele – au rolul de a apăra şi promova, înainte de toate, interesele permanente ale membrilor săi. Un exemplu concludent în acest sens ăl reprezintă Norvegia, unde Confederația Sindicatelor Norvegiene – LO Norway (Landsorganisasjonen i Norge) a influențat evoluția tării în ultimii 100 de ani, implicându-se în toate problemele societății si fiind deseori consultată de Guvern înainte de luarea unor decizii importante în domeniul social și economic. Confederația Sindicatelor Norvegiene – LO Norway (Landsorganisasjonen i Norge) – este cea mai mare si mai influentă organizație a lucrătorilor.
    Sursa : http://www.jurnaldenord.info/munca-in-norvegia/rolul-sindicatelor-in-norvegia/
  3. Bisericile – În România, Biserica Ortodoxă Română (B.O.R.) se bucură de o mare încredere în rândul populaţiei. Astfel, B.O.R., împreună cu armata naţională, ocupă primele două locuri în sondajele de opinie, în ceea ce priveşte încrederea populaţiei în instituţii ale statului şi neguvernamentale.
  4. Organizaţiile neguvernamentale – Asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile constituie alte componente ale societăţii civile. Acestea se diferenţiază prin: scopurile propuse; numărul de membri; natura activităţii; posibilităţile (resursele) materiale şi financiare etc. Astfel, întâlnim asociaţii de caritate, sportive, profesionale, fundaţii diverse şi federaţii sindicale şi sportive.
  5. Familia – asociere benevolă a două persoane de sexe diferite, reprezintă o celulă a societăţii civile. Ea constituie una dintre valorile cele mai sigure din viaţa oamenilor.

Elemente definitorii ale organizaţiilor societăţii civile

Sectorul organizaţiilor societăţii civile (OSC) a fost adesea descris ca un domeniu extrem de divers, eterogen şi care regrupează organizaţii ale căror obiective, structură şi motivaţii variază considerabil.

Grupul lexical OSC poate fi folosit pentru a descrie o gamă de organizaţii care au în comun caracteristicile următoare:

  • OSC nu sunt create pentru a realiza profituri personale. Deşi ele pot avea salariaţi şi conduce activităţi care produc venituri, ele nu distribuie nici un beneficiu membrilor lor sau conducerii;
  • OSC sunt benevole, adică ele se constituie pentru că aşa vor persoanele ce le compun şi există, în general, un element de participare voluntară în organizaţie;
  • OSC se disting de grupurile informale sau constituite ad-hoc printr-un anumit grad de existenţă formală sau instituţională. În general, OSC-urile sunt structuri oficiale, instituţionalizate, cu o definire strictă a misiunilor, obiectivelor şi câmpului de acţiune. Ele sunt responsabile în privinţa membrilor şi a donatorilor lor;
  • OSC sunt independente, în special de guverne şi de puterile publice în general, ca şi de partidele politice sau de organizaţiile comerciale;
  • OSC sunt dezinteresate în ceea ce priveşte obiectivele lor şi valorile pe care le apără. Scopul lor este să ia parte activă la viaţa publică, în general, pe chestiuni şi probleme legate de interesul general al populaţiei, al anumitor grupuri sociale sau ale societăţii în ansamblu. Ele nu apără interesele comerciale sau profesionale ale membrilor săi.

Sursă: http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/societatea_civila-actor_nonstatal_major.pdf

Societatea civilă în România

În România, conceptul de „societate civilă” este unul dintre cele mai uzitate în limbajul post-decembrist, iar majoritatea oamenilor au auzit expresia „societate civilă” în primăvara anului 1990 de la unii lideri de opinie, intelectuali și politicieni care au încercat să se folosească de acest concept pentru a face trecerea mai ușor la o societate democratică. În mod eronat însă, în România, societatea civila a fost asociată doar cu reacțiile la mediul politic, iar lunga perioadă de tranziţie a României a fost însoţită de inerţia sau subdezvoltarea societăţii civile.

O altă confuzie frecventă este aceea de asociere a societății civile doar cu ONG-urile. Însă societatea civilă este reprezentată și de sindicate, cluburi sportive, instituții culturale, organizații religioase sau mișcări ecologiste. În perioada post-decembristă am asistat, în ţara noastră, la o remarcabilă proliferare de grupări, organizaţii, fronturi, ligi, sindicate, asociaţii patronale etc., care pot fi considerate nuclee ale societăţii civile, în acelaşi timp, au apărut ziare şi reviste independente, un număr de cluburi de discuţii, care dau imaginea procesului de închegare a societăţii civile.

Lasă un răspuns

rfwbs-sliderfwbs-sliderfwbs-sliderfwbs-slide