SITUAȚIA ROMILOR

Conform ultimului recensământ din 2011, romii reprezintă 3,3% din populația României adică aproximativ 621.600 de persoane. Neoficial, se estimează însă că numărul romilor se apropie de 3.000.000 de persoane dar barierele sociale și stigmatul existent îi determină pe mulți romi să își ascundă originea etnică. Sursă: http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/ProiectePrograme/ProiecteInCurs/140616%20PAIRS%20RO%20final.pdf

În România ca și în restul Europei, romii se confruntă cu fenomenul discriminării, marginalizării și cu sărăcia. Rata analfabetismului în rândul romilor este foarte mare, 23-25% dintre adulți declarând că nu știu să scrie sau să citească. Rata reflectă situația școlară a romilor. Circa 2 dintre 10 copii romi nu merg la școală, 23% dintre romi nu au absolvit nicio școală, 26% au absolvit doar clasele primare și 34% doar gimnaziul (Carta Albă a Sectorului ONG în România, p. 28).

Fără pregătire, romi se confruntă și cu probleme în ceea ce privește integrarea pe piața muncii. Conform unui studiu realizat de Fundația Soros, doar 35,5% din minoritatea romă avea un loc de muncă în 2011. 38% dintre persoanele ocupate lucrau ca muncitori necalificați, 32% aveau ocupații calificate (muncitori, vânzători, comercianți), 9% erau muncitori în agricultură, în timp ce 13% aveau ocupații tradiționale rome. Pe lângă cele menționate, apar în prim plan, probleme legate de locuințele insalubre și construite în cea mai mare parte în mod ilegal, lipsa actelor de identitate, căsătoria la vârste fragede, accesul precar la serviciile sanitare.

Tuturor acestor probleme, le răspund instituțiile statului de la nivel central și local și societatea civilă.

ORGANIZAREA SOCIETĂȚII CIVILE

Primele demersuri în vederea organizării romilor au început în 1990 atât la nivel politic, cât și la nivelul civic. Cu toate că partidele politice s-au înființat în număr mare în perioada respectivă, durata de funcționare a acestora a fost relativ redusă, înființarea lor fiind stimulată în mare parte de subvenția generoasă oferită de guvern. Odată cu modificarea legii partidelor politice în 1996 şi instituirea unui număr de cel puțin 25.000 de membri pentru reînregistrarea unui partid, partidele politice ale romilor dispar în totalitate, competiția fiind limitată doar la locul oferit minorităților în Camera Deputaților.

În vederea includerii romilor, guvernul român a adoptat mai multe politici și strategii o dată cu pregătirea pentru integrarea în UE și în NATO. „Acel context sociopolitic (…) a permis reorientarea către diverse categorii de populație serios afectate de tranziția de la economia planificată către economia de piaţă, ca de exemplu minoritatea romilor”. (Sursă http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/ProiectePrograme/ProiecteInCurs/140616%20PAIRS%20RO%20final.pdf) Cea mai importanta organizație politică din perioada respectivă a fost Uniunea Democrată a Romilor din România. Datorită însă unor conflictelor permanente de viziune, dar şi personale, Uniunea se destramă în 1992 şi parte dintre membrii creează alte organizaţii precum: Federaţia Etnică a Romilor, mai apoi Centrul romilor pentru intervenţie socială şi studii „Romani CRISS” (condusă de Nicolae Gheorghe), Fundaţia culturală pentru emanciparea rromilor „Aven Amentza”, mai apoi Centrul rromilor pentru politici publice „Aven Amentza” (condusa de Vasile Ionescu) şi Partida Romilor (care a fost creată la iniţiativa lui Ion Onoriu, Gheorghe Răducanu şi Gheorghe Ivan).

În ceea ce privește sectorul civil, acesta înglobează în momentul de față peste 300 de ONGuri și multe alte organizații non rome ce abordează problemele acestei comunități. La început apărute timid, prin susținere internațională, numărul ONG-urilor rome s-a dublat o data cu programul demarat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă în 1998 ce urmărea în mod expres înființarea și funcționarea de organizații rome. La acestea se adaugă creșterea rolului jucat de Uniunea Europeană în Europa Centrală si de Est, odată cu apariţia Agendei 2000 a Comisiei Europene ,și oferirea de ajutor semnificativ ţărilor candidate pentru a îndeplini criteriile de aderare care au condus la profesionalizarea şi birocratizarea organizaţiilor nonguvernamentale ale romilor, la apariţia unor noi organizaţii, formate în special de tineri care au avut acces la diverse programe de formare, dar şi la dispariţia unor organizaţii care nu s-au putut adapta noilor rigori.

CARACTERIZAREA SECTORULUI ONG

Rolul donatorilor internaționali în întărirea societăţii civile rome este pus sub semnul întrebării de mai multe studii ce insinuează fenomenul ”formei fără fond” atunci când vine vorba de ONGurile rome (organizațiile nu au fost înființate pentru a susține interesele comunității și nu sunt ghidate de aceștia).

În cadrul articolului ”Romii în România postcomunistă: mobilizare şi discurs identitare”, Iulius Rostas investighează motivele apariţiei organizaţiilor de romi. Conform cercetării efectuate ”există o cvasiunanimitate a celor intervievați în a sublinia că puţine organizaţii au fost create ca un răspuns la nevoile comunității. Cele mai multe organizații au fost create având la baza motivații conjuncturale, personale, de aspirație la un anumit statut social, sau ca urmare a unei fracționări organizaționale. Majoritatea organizațiilor care au participat la cercetarea privind viața asociativă şi spiritul civic la romii din România au indicat ca motivație inițiativa unui lider local sau ca urmare a unui proiect. Au existat totuşi şi organizaţii create de un grup de iniţiativă de la nivelul comunității, în special în programele PHARE unde existenţa unui grup de iniţiativă local care să fondeze mai apoi o asociaţie la nivelul comunității era o condiție de finanţare.” (Sursă: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/138/art08-rostas.html#_ftn8)

Majoritatea ONG-urilor rome sunt inactive, iar dintre cele active mai puțin de 10 sunt organizații mari. Celelalte sunt organizații comunitare ce acționează pe o arie restrânsă. Carta Albă a Sectorului ONG în România consideră că problemele cu care se confruntă organizații mici sunt în principal legate de modul de atragere și gestionare a fondurilor europene și guvernamentale. La acestea se adaugă lipsa ”membershipului” cu impact asupra resurselor financiare deoarece nu există posibilitatea de colectare a taxei de membru.

Având în vedere că asociații nu sunt formate din membrii este un argument bun pentru forma fără fond. Ce interese reprezintă ele dacă nu pe cele ale membrilor și în numele cui vorbesc? Organizaţiile cu un număr mic de membrii sau deloc, au mai degrabă angajați. Prin urmare au slabe legături cu comunitățile de romi, interacțiunile cu acestea depinzând de proiectele dezvoltate și fiind punctuale. Organizațiile de romi se transformă astfel în interfețe ce mediază relația donatorilor (inclusiv a statului) cu minoritatea etnică. Prin urmare, ele sunt în mare parte responsabile în fața finanțatorului extern și mai puțin în fața comunității. Scopul lor devine eligibilitatea proiectului și a cheltuielilor generate și mai puțin schimbarea în bine a calității vieții beneficiarilor.

În cadrul cercetării derulate de Iulius Rostas și amintită anterior, se constată că organizațiile de romi nu sunt transparente, cu excepția a trei organizații dintre cele investigate, restul neavând ”postate pe website rapoartele de activitate, bugetele, structura, membrii board-ului şi regulamentele de organizare. Formal, toate organizaţiile romilor au organe de conducere colectivă sub forma unor colegii directoare, adunări generale sau consiliu de administraţie. Practic, doar 3-4 organizaţii au aceste structuri funcţionale, care se întâlnesc regulat şi iau decizii. Modul de recrutare al personalului, sancţiunile şi promovările, reglementarea conflictului de interese sunt chestiuni care rămân în afara regulamentelor de funcționare, fiind mai degrabă practici ad-hoc. Stilul de conducere este în general unul puternic personalizat, procesul deliberativ fiind unul mai degrabă informal, dezacordul fiind în general sancționat. Nici o organizaţie a romilor nu a suferit o schimbare de leadership în urma unor alegeri libere, probabil din cauza lipsei membership-ului. Schimbarea de leadership s-a produs totuși în unele organizaţii, cinci la număr, noul lider fiind numit de conducerea precedentă.” (Sursă: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/138/art08-rostas.html#_ftn8)

Cu privire la finanțări, ONG-urilor rome sunt dependente de finanțări externe, neputând să-și diversifice sursele de venit. Marea majoritatea însă, nu au putut accesa nici măcar o sursă de finanțare.

Există probleme și în formularea obiectivelor. Multe ONG-uri îți propun îmbunătățirea vieții romilor fără a avea o idee precisă asupra a ceea ce însemnă această îmbunătățire. Nici în ceea ce privește coalizarea ONG-urilor rome, situația nu este mai bună. Pentru că sunt conduse mai degrabă de interese personale, decât comunitare, aderarea la coaliții devine problematică.

ARIA DE INTERVENȚIE A SECTORULUI ONG

Principalele domenii în care au acționat organizațiile non guvernamentale pentru ajutorarea romilor sunt următoarele:

  • Drepturile omului și discriminare. În acest domeniul, eforturile ONG-urilor s-au concentrat pe monitorizarea legislației din domeniu, monitorizarea societății în ansamblu cu privire la fenomenul discriminării, realizarea de metodologii de intervenție, crearea de resurse pentru specialiști în vederea combaterii discriminării, organizarea eforturilor locale în vederea asigurării drepturilor egale pentru romi (eliberarea de cărți de identitate, înrolare la școală), crearea de rețele de sprijin, derularea de campanii de informare și conștientizare, oferirea de asistență juridică în vederea reclamării cazurilor de discriminare. (Centrul de Resurse Juridice, Fundația Soros, Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi, Liga Pro Europa, Romani CRISS)

  • Dezvoltarea comunitară este un domeniu care în mare cuprinde celelalte categorii, la care se adaugă starea locuințelor populației rome. ONG-urile au demarat numeroase inițiative de îmbunătățire a vieții cetățenilor de etnie romă, precum alimentarea cu electricitate și apă potabilă a caselor, construirea de clădiri comune (băi comunale, biblioteci), ecologizarea zonelor, reabilitarea drumurilor, ajutorarea cu alimente și articole vestimentare, precum și cu alte obiecte de uz casnic. (Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, Asociaţia Dobrogea – Liga Deportaţilor din cel de-al Doilea Război Mondial)

  • Educația reprezintă unul dintre domeniile în care se intervine cel mai des. Există programe de sprijin a copiilor romi prin furnizarea de rechizite și cărți, programe after school, pachețele de mâncare, reabilitarea școlilor, formarea de personal specializat care să predea în limba romani. (Romani Criss, Asociaţia “Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice” România, Fundaţia Secretariatul Romilor, Fundaţia PACT – Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare, Centrul Rromilor ”Amare Proventza”, Ovidiu Ro)

  • Sănătatea. În această categorie întră eforturile ONG-urilor de a derula programe ce vizează informarea și conștientizarea romilor cu privire la importanța igienei, formarea de mediatori sanitari, furnizarea de servicii sanitare și sociale, facilitarea înscrierii la medicul de familie, de achitare a contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, realizarea de caravane medicale, oferirea de burse studenților pentru a se menține la studii universitare. (Romani Criss, Fundaţiei Ruhama, Partida Romilor, Sastipen)

  • Ocuparea ce urmărește integrarea în câmpul muncii a romilor prin crearea de strategii de încadrare, furnizarea de cursuri pentru îmbunătățirea competențelor profesionale și a cursurilor de calificare, consiliere și informare, mediere pe piața muncii, organizarea de burse a locurilor de muncă, acordarea de subvenții pentru participarea la instruiri și pentru angajare (Fundația Soros, Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună, Asociația pentru Emanciparea Femeilor Rome)

  • Cultura este una dintre cele mai valorizate domenii în care se intervine nu pentru a se corecta, ci pentru a se perpetua tradiții și obiceiuri frumoase ale acestei comunități. Există programe ce susțin festivaluri și ceremonii ale romilor, târguri și expoziții. Nu lipsesc acțiunile de rememorare a trecutului istoric (deportarea în Transnistria, holocaustul) și de restabilire a justiției (acordarea unor drepturi supraviețuitorilor deportării și holocaustului). Dintre organizații ce promovează astfel de programe amintim: Gipsy eye, Asociația Pro Roma, Fanfara 10 Prăjini.

Pe lângă reprezentarea de la nivel politic, administrativ și civil, romi se organizează și la nivel comunitar. În vederea exprimării nemulțumirilor, populația de etnie romă organizează periodic manifestații însă limitate în ceea ce privește numărul de participanți. Cel mai recent marș a avut loc în Botoșani, unde romii și-au declarat nemulțumirea față de condițiile grele de trai și lipsa accesului la educație și sănătate ( 8 iulie 2015). Aceleași cauze le-au avut și protestele din trecut organizate în București, alte orașe ale țării și în străinătate (de exemplu Franța).

Cu toate că, la nivel european, se consideră că situația romilor s-a îmbunătățit, există voci care susțin contrariul. “În general, logica proiectelor este de a remunera o birocrație ONG-istă, iar banii nu neapărat ajung la beneficiari. Sunt ONG-uri care funcționează OK, însă sunt și cele care se pliază pe o chestiune birocratică. Problemele de acolo (dintr-o comunitate anume-Pata Raț- Cluj Napoca) sunt astupate discursiv, nu în mod real, dar nu doresc să generalizez. Mai e problema, dincolo de intențiile bune sau rele: logica ONG-urilor este deficitara. Cum poți sa faci presiune la adresa ONG-urilor? Nu poți. Apoi, societatea civilă nu se reduce la ONG-uri. Eu pot sa fiu un exemplu viu, de zece ani mă implic în diferite acțiuni care îi ajută concret pe locuitorii de acolo, iar impactul este mult mai mare. Miza implicării civice poate veni și în afara unor experți remunerați”, spune Adrian Dohotaru, unul dintre cei mai cunoscuți activiști din Cluj-Napoca. (Sursă: http://www.ziardecluj.ro/ce-fac-ong-urile-pentru-i-ajuta-pe-romii-din-pata-rat-nu-destul)

În vederea îmbunătățirii situației romilor, pentru perioada 2014-2020 au fost alocate peste 90 de miliarde de euro la nivel european. ”Invit toate statele membre să ia măsuri la nivel naţional, regional şi local pentru a profita pe deplin de fonduri şi a le utiliza în mod eficient în scopul de a facilita accesul comunităţii rome la locuri de muncă, educaţie, locuinţe şi servicii medicale”, a declarat Marianne Thyssen, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale, competenţe şi mobilitatea forţei de muncă, potrivit unui comunicat al CE.

Vera Jourova, comisarul pentru justiţie, consumatori şi egalitate de gen, a subliniat că ”incluziunea romilor este o prioritate politică majoră pentru UE. Romii continuă să fie discriminaţi şi marginalizaţi în societate. Raportul din acest an arată că statele membre sunt pe drumul cel bun. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe rezultate concrete, în special la nivel local. Statele membre trebuie să combată mai activ discriminarea romilor şi să se concentreze pe eliminarea infracţiunilor motivate de ură şi a stereotipurilor dăunătoare. Ne dorim ca romii să beneficieze de un tratament egal cu ceilalţi cetăţeni ai UE la şcoală, la locul de muncă, în ceea ce priveşte locuinţele şi serviciile medicale”.

Din anul 2011, moment în care Comisia Europeană a inclus integrarea romilor pe agenda politică europeană, s-au înregistrat progrese în mai multe domenii. (Sursă: http://www.mediafax.ro/social/comisia-europeana-aloca-mai-multe-fonduri-pentru-integrarea-romilor-14470678)

EXEMPLU: ,,EU INCLUSIVE – transfer de date și experiențe privind integrarea pe piața muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia și Spania” este un proiect comun transnațional, implementat de Fundația Soros în România în parteneriat cu Open Society Institute – Sofia din Bulgaria, Fundación Secretariado Gitano din Spania și Fondazione Casa della Carità Angelo Abriani din Italia.

Obiectivul proiectului este dezvoltarea practicilor de cooperare în domeniul incluziunii romilor, prin transferul transnațional de date și experiențe locale, pentru promovarea incluziunii acestui grup vulnerabil pe piața europeană a muncii și creșterea capacității organizațiilor care se ocupă de integrarea romilor din România, Spania, Italia și Bulgaria.

De asemenea, partenerii au dorit ca printr-o abordare coordonată între cele patru organizații să promoveze, în rândul principalilor factori interesați, exemple de bune practici de incluziune a etnicilor romi și de creștere a ocupării etnicilor romi nu doar în țările partenere ci și în alte țări europene.

Rezultatele acestui proiect se concretizează prin: – patru baze de date naționale cu date statistice privitoare la etnicii romi, cetățeni ai celor patru țări (Bulgaria, Italia, România și Spania), dar și etnicii romi migranți în Italia și Spania; – o bază de date statistice comună, pentru toate cele patru țări, obținută prin unirea celor patru baze de date naționale, privitoare la etnicii romi, cetățeni ai celor patru țări, dar și la etnicii romi migranți în Italia și Spania; – patru rapoarte naționale, rezultate în urma analizelor bazelor de date naționale, în care este prezentată situația incluziunii sociale a etnicilor romi (cetățeni sau migranți, după caz) din țara respectivă, cu accent pe integrarea pe piața forței de muncă, intenții de migrație (în cazul cetățenilor români și bulgari) și situația migranților (în Italia și Spania); 3 Romii din România, Bulgaria, Italia și Spania, între incluziune socială și migrație – studii de caz cu persoane de etnie romă care prezintă cazuri de succes sau insucces în procesul de incluziune socială în țara respectivă; – patru rapoarte naționale de analiză de politici publice și practici de succes în incluziunea socială a etnicilor romi, cetățeni ai țării respective sau migranți; – un raport comparativ realizat în urma analizei bazei de date comune, realizată prin unirea celor patru baze de date naționale, privitoare la etnicii romi, cetățeni ai celor patru țări, dar și etnicii romi migranți în Italia și Spania.

Sursa: http://www.fundatia.ro/sites/default/files/ro_123_studiu_ro.pdf

https://www.gitanos.org/upload/61/58/Romii_din_Romania__Bulgaria__Italia_si_Spania__intre_incluziune_sociala_si_migratie._Studiu_compa.pdf

rfwbs-sliderfwbs-sliderfwbs-sliderfwbs-slide